Ce este fericirea?

    Stau si ma gandesc cum ar fi lumea daca toti am avea tot ce vrem. Cand zic tot, ma refer si la lucrurile materiale dar si la persoanele pe care am vrea sa le avem langa noi si sa ne inteleaga. Probabil ca toti am fi impliniti si fericiti, nu? Nu. Omul pentru a fi fericit trebuie sa aiba un scop un viata. Fara un scop, sau mai exact cu toate scopurile atinse, omul va fi deprimat deoarece nu va stii ce sa faca cu viata lui. Stiti ce zic majoritatea persoanelor deprimate sau cu ganduri sinucigase? "Nu am nici un scop in viata."

     Banii nu sunt totul! Banii sunt un mod de supravietuire in aceasta lume desigur. Dar acum as vrea sa va puneti o intrebare. Sunteti multumiti doar cu supravietuirea, sau vreti sa traiti? 

     Cu cat o persoana are mai multi bani, cu atat isi doreste mai multi. In special daca in copilarie nu a avut suficienti. Si totusi, daca suntem sau nu fericiti depinde doar de noi. Fericirea nu trebuie sa depinda nici de bani si nici de alte persoane. Inca sunt socata cand vad ca unele persoane sunt judecate ca nu vor sa se imbrace dupa ultimele tendinte in moda, sau sa fie in trend utilizand noul iphone sau noua aplicatie scoasa pe piata care oricum va fi uitata definitiv cand va aparea ceva mai nou.

     De ce judecam persoanele care gandesc si singure, si care vor sa fie ele insusi si sa fie speciale, nu doar o copie creata de societate?! Eu daca as intalni o persoana care sa gandeasca si singura, sa aiba propriile idei dar totusi sa fie si deschisa la minte ca in momentul in care discutam un subiect nici sa nu ramana fixa pe ce gandeste dar nici sa nu aprobe ce zic fara sa gandeasca, nu as lasa'o sa plece. Oricine are nevoie de persoane in jurul lui care sa il inteleaga si sa il aprecieze. Persoane cu care sa poti imparti momentele de fericire, dar si cele de tristete. Dar trebuie ca in ambele situatii sa fie aceasi persoana. Fericirea ta nu trebuie sa depinda de alte persoane, trebuie impartita cu persoana potrivita!

     Supravietuirea nu este un scop, este un instinct! Traiti, credeti'ma ca nu o sa o faca nimeni altcineva in locul vostru. Luati-va viata in proprile maini, nu o irositi! Nu ziceti ca "de maine nu voi mai accepta" sau "anul viitor voi incepe sa scriu/cant/calatoresc/etc..". Daca veti faceasta cel mai probabil si anul viitor veti zice acelasi lucru. Doar faceti pe moment ce simtiti. Traiti ca si cum maine nu ar exista. De ce as sta sa ma gandesc la trecut, cand nu pot schimba nimic din el? De ce as sta sa ma gandesc doar la o posibila fericire din viitor cand prezentul este chiar in fata mea? 

     Traiti in prezent, nu in viitor si in nici un caz in trecut!! Nu trebuie sa va pese de ce zic alte persoane, pentru ca nu ele vor suferi in locul vostru. Vreti sa calatoriti? Nu o lasati pe anul viitor, faceti-va bagajele. Vreti sa faceti sex? Atata timp cat este de comun acord nu vad problema, chiar daca esti femeie! 

     

P.S. Scriu pentru mine. Daca vreti sa cititi faceti'o, daca nu atunci nu va obliga nimeni. Obisnuiesc sa scriu inainte sa ma bag la somn pentru a ma linistii. Este modul meu de a-mi pune in ordine gandurile. Scriind la ore gen 4AM cazul de fata, fac multe greseli gramaticale pe care nu am timp si nici rabdarea necesara pentru a le corecta a doua zi, deci daca vreti sa comentati nu am nevoie de comentarii in care sa ma corectati. Stiu sa scriu corect, chiar daca stiu ca nu o fac mereu cand sunt grabita si obosita.

Doar cateva ganduri

     Stau intinsa in pat incercand sa adorm pentru a trece timpul mai repede. Totusi niciodata nu poate fi atat de usor pe cat as spera. Mult prea multe ganduri ce incercam sa le inhib, sperand ca vor disparea total, imi vin in minte. E ora 2 AM deja. Nu imi pot aminti cand m-am bagat in pat dar stiu ca au trecut deja aproximativ doua ore.

     Stau si ma intreb cum pot oamenii sa se multumeasca doar cu asta. Cum pot oamenii sa fie multumiti sa traiasca doar din satisfacerea instinctelor. Cum pot sa munceasca pentru altcineva toata viata si sa fie multumiti ca au o pensie la batranete atat de mica din cauza inflatiei?

     Cum se pot mintii singuri ca exista cineva "in ceruri" care ii protejeaza mereu desi se intampla atatea aici pe pamant? Cum pot crede ca acea divinitate din ceruri ne iubeste pe toti, dar daca nu il laudam mereu, daca nu ascultam poruncile lui sau daca uitam de el (deoarece aceasta lume este deja distrusa si avem multe alte lucruri de care sa ne facem griji) vom arde in chinuri? Cum pot sa ignore tot aurul si toti banii avuti de preotii care ar trebui sa fie slujitorii acestei divinitati ce ne iubeste in timp ce sunt atat de multi copii care nu au ce manca? Nu zic ca biserica nu are si partile ei bune. Biserica calmeaza(manipuleaza, daca imi permiteti sa folosesc un limbaj mai brutal) populatia. Biserica le da sansa oamenilor slabi sa creada ca cineva are grija de ei, si ne convinge ca trebuie sa fim buni pentru a nu ajunge in iad, unde sufletul nostru va fi chinuit etern. Biserica este intradevar buna uneori si respect acest lucru. Probabil fara ea ar fi existat multe persoane care ar fi cedat psihic.

     Nu vreau sa jignesc pe nimeni prin ce am scris. Totusi cum puteti sa fiti buni doar pentru a ajunge in rai si sa va considerati cu adevarat buni? Ce inseamna a fi bun defapt? 

     Deasemenea ma intreb cum acceptam faptul ca sistemul educational este facut sa te faca sa inveti doar ca un robot totul? Omul a evoluat sa puna si punand intrebari! Totusi am tot auzit la preoti si profesori de religie in scoli "crede si nu cerceta". Deasemenea de la diversi profesori "asta e teoria si trebuie invatata", fara sa ti se explice si logica. Am fost socata cand am vazut ca pana si la Literatura Romana li se dau copiilor sa invete comentarii roboteste, in loc sa fie pusi sa le gandeasca singuri si sa isi spuna parerea. Cum poti sa ii dai unui copil sa citeasca o nuvela/poezie/etc.. si sa apoi cand ar trebui sa isi exprime el parerea despre acea opera literara, sa il pui sa invete pe de rost un comentariu predat. Care este logica? Ce invata defapt acel copil? Singurul lucru cu adevarat invatat in scoli este exersarea memoriei. Nu dau vina pe profesori. Sunt perfect constienta de faptul ca nu pot schimba nimic din programa scolara, si deasemenea nu prea cred ca poti sa stai sa te gandesti atent la copii cand ai un salariu atat de mic si probabil multe alte probleme. Ati observat ca subiectele de bac sunt din ce in ce mai usoare in fiecare an? Cum putem accepta ca in loc sa rezolvam probleme sistemului educational doar facem subiectele mai usoare? Unde vom ajunge in acest mod?

     Acestea sunt putinele din problemele reale care exista in acest moment.